Paul van Dyk

Ceva incredibil...ceva minunat ... ceva de vis! asa ar putea fi rezumata experienta traita aseara la concetul de la arenele romane.

Tin sa cer scuze inca o data colegelor mele pt ca m-au asteptat mai bine de un sfert de ora...si ca, mai mult, nici macar nu am auzit telefonul ( in niciuna din cele 15 dati cand m-au sunat). Scuze fetelor!

Lasand de o parte acest mic incident...pot spune ca a meritat totul... a meritat sa induram frigul si cozile si ingramadeala si nesimtitii.

De intrat a fost usor, tinand cont ca am ajuns inaintea multimii...dar a fost o adevarata aventura sa lasam hainele la garderoba. Dupa mai bine de jumatate de ora de stat la coada in frig, am reusit sa lasam si noi hainele, dar greul abia acum incepea. Inca de la intrarea in cort am fost intampinati de o aglomeratie incredibila. Usor, usor am inceput sa ne strecuram printre cei ce erau deja acolo...dar asta nu a insemnat ca nu ne-am pierdut unii de ceilalti sau ca ne-a luat mai bine de jumatate de ora sa strabatem 15 m.

Pana la ora 2 cand si-a inceput Paul programul s-a dansat lejer in stilul sardina...apoi a inceput sa fie putin mai mult loc...dar nici ca mai conta...era maestrul la butoane. timp de 3 ore a fost magnific: un spectacol de lumini bine facut, sunet de calitate, si un dj cu mare pofta de divertisment.

De vazut...

Zilele astea am vazut un film care mi-a placut foarte mult. Nu credeam ca in sesiune pot sa vad atatea filme dar se pare ca se aplica programul stabilit de studentii mai batrani: "La inceputul sesiunii iei o pauza de la invatat ca sa vezi un film, la sfarsitul sesiunii iei o pauza de la filme ca sa inveti".

In fine, revenind la film...Acesta se numeste Invictus si doar pentru ca e cu Morgan Freeman mi-a atras atentia.

Recenzii sunt destule pe net, insa merita vazut fara prezentare.

Invictus

William Ernest Henley

OUT of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

AMR 0 zile

sfarsit de sesiune....bilantul e mai mult decat imbucurator...e genial. Si ce sentiment ciudat ai cand se termina! Adica mie inca nu imi vine sa cred ca am scapat.

Prima sesiune a trecut, am reusit sa trec toate examenele, ba chiar cred ca o sa iau si bursa.

Mai mult, nu pot sa ma gandesc decat ca o sa ajung acasa, ca o sa fiu cu ai mei, ca o sa dorm cat vreau, ca o sa mi se faca toate voile, ca va fi o saptamana minunata.

Ce usurare! Vacanta si urmeaza inca 7 sesiuni.

P.S.: Multumesc frumos pentru increderea celor multi. A contat mult pentru mine sa am prietenii care sa imi zica mereu ca pot, si se pare ca au avut dreptate.

Despre religie

In ultima vreme si nu numai, multora le place sa isi exprime parerea despre religie, si nu e tot ci incearca sa ii faca si pe ceilalti sa vada acelasi lucru...

Nu au inteles nici pana acum ca religia e ceva intim? Nu toti cred la fel, nu toti cred, nu toti sunt pregatiti sa intelega religia la fel ca altii.

Asa ca fratilor, atei si credinciosi, lasati-o mai moale... e problema mea daca vreau sa cred sau nu, felul in care cred sau oricare alta chestie legata de credinta.

Daca e cumva adevarata intamplarea din film?

De ce urasc femeile proaste...

Nu are legatura cu prea cunoscutul de ce iubim femeile...si nu e un raspuns la nimic altceva...

Ca sa intelegeti mai bine haideti sa definesc contextul: McDonalds Unirea... mancam... in stanga mea la 2 mese distanta 2 tipe...ok. Nu pareau pitipoance...nu erau imbracate prost...

Dupa cateva minute se aseaza la masa dintre noi 2 baieti... si se apuca sa vorbeasca despre poker... fusesera saracii de ei sa joace poker si erau amarati ca pierdusera, dar si mai suparati erau ca unu castigase 15 mil cu carti mici, la cacealma. Vezi doamne cat de prost e ala, cat de buni sunt ei, cum se intorc ei peste ala sa il bata. IDIOTILOR asta inseamna ca v-a facut tipu ala in stil mare si ca voi sunteti niste retardati. Si se apuca de zor sa faca planuri cu ce ar fi fost daca... Printre altele povestesc si ce maini au avut... perechi de asi, popi, dame...daca ii intrebai precis spuneau ca au avut cele mai bune carti de la masa. Geniali au devenit in momentul in care unul spune" Ba, aveam in mana 2 asi, ala de langa mine avea un as si un 9, si ghici ce a venit pe river...doi asi bah si un 9...si l-am facut in stil mare pe prost...aveam careu". Pe idiotii astia nu i-a invatat nimeni ca in pachetu de carti nu sunt decat 4 carti de acelasi fel. Poate or fi nimerit la canasta si nu s-au prins.

Si nu se incheie totul aici. Dupa povestile astea captivante...pitipoancele alea 2 intra in vorba cu ei sa ii intrebe de sanatate...tipi le intreaba daca le conduc acasa, vad ca nu merge...le intreaba daca nu vin cu ei acasa si tot asa. in final se ridica si pleaca dupa ce alea 2 mai aveau putin si lesinau acolo ca le bagasera idiotii in seama. Cum sa nu ai pretentii deloc?? Cum sa iti placa niste urangutani care fac pe grozavii si care sunt atat de prosti incat nici nu pot sa minta?? Fetele astea nu au standarde deloc?

Se alege prafu de lumea asta si intreabarea va fi mereu aceeasi... De ce se iau baietii de fete? Nerusinatii! Cum de indraznesc???

Apelativul pentru fiecare dintre el e: ... oaie!!!

Prima sesiune....primul examen la Ub

Ziua a inceput promitator....ora 10 plecare spre universitate...primul examen... insa nu a vrut sa si continue la fel. Nenorocitul de metrou avea sa anunte multe ore de asteptare. A facut 45 de minute intre 4 statii...din motive tehnice.

In fine...trecand peste asta ajung la facultate - exemen la ccr. oral. Ma gandeam ca intram in clasa ... ne tragem sentinta la moarte cu propria-ne mana si pe urma ne asezam in banca linistiti asteptandu-ne verdictul. Nici pe departe... lucrurile decurgeau astfel: urma sa intram in ordina alfabetica sau nu, sa ne dea profu un subiect pe care sa il rezolvam pe loc.

Ce frumos..."abia asteptam" si se pare ca mi s-a implinit dorinta...am intrat dupa aproximativ 8 ore si jumatate...si a trebuit sa vorbesc despre limba slavona si max blecher. genial... sfatul meu...nu va apucati sa-l cititi daca nu iubiti modernistii...

Din fericire s-a incheiat cu bine...dar multumirea dupa ziua de azi e ca nu mai trebuie sa mai aud de asta pana la terminarea facultatii.

Subsemnatu' din Gara de Nord...

Dupa un weekend fain in orasul natal - si in acelasi timp controversat...prietenii stiu de ce :D, dar profit de ocazie sa le zic ca nu au de ce sa isi faca griji- iata un baiat ajuns in Gara de Nord, cu peronul la linia 6, pe partea stanga:D.

Concentrat ca sa cobor, sau neconcentrat, sau ametit, sau ganditor, sau visator, sau cu capul in nori imi vad prietenii asteptandu-ma cu pachetele de acasa, pt care ERA MULTE. Cu greu si cu greutate reusim noi sa le caram pana in camera noastra de camin, asezata taman bine la etajul 5. Restul e istorie...

Dupa ce desfac bagajul realizez ca... am uitat un ditamai geamantanul in tren, asa ca fuga ia geaca si zboara inapoi la gara... Ajunsi in gara dupa mai bine de o ora si jumatate de cand sosisem cu trenul, dau fuga la ghiseul de informatii... Norocul meu ca doamna de acolo mi-a inteles necazul si m-a chemat inaintru pentru a da cateva telefoane. Am reusit sa aflam numarul de telefon al sefului de tren...il sun...imi spune ca nu stie nimic, nu a gasit nimic, dar sa intreb in gara ca acolo s-a facut curatenie. Un inceput nu prea promitator...

Urmatoarea oprire... impegatii de miscare care nu stiau nimic, dar ne-au zis sa ne ducem la electricieni...care nici ei nu stiau nimic, dar sa ne ducem la femeile de serviciu, care nici ele nu gasisera nimic...asa ca urmatoarea oprire a fost politia cu peronul unde au ei chef....

Explic situatia si ii vad ca se apuca sa dea telefoane...dupa ce inchid se uita urat la mine si imi zic:"de ce nu ne zici unde ai fost? nu vezi ca avem treaba? ne pui sa dam telefoane degeaba.."(asa e mare treaba, era meciul dinamo-rapid...). Dupa vreo ora petrecute acolo imi zic ca nu pot face nimic si ca ma suna daca gasesc ceva.

Nici asta nu mere...ce mai e de facut? Dupa ce m-am gandit putin, poate prea putin, am luat decizia... am plecat sa intreb fiecare boschetar in parte daca stie cumva ceva. Daca as fi avut ciuma si nu ar fi fugit asa de mine...

Plictisit, fara vreun raspuns si resemnat m-am intors in camera de camin unde nu stiam cum sa ma mai ascund de rusine, pt ca pe langa bagajul meu in acel geamantan mai aveam cate ceva pt inca 2 prieteni... apropos baieti...imi pare rau, nu a fost cu intentie.

Totul a fost....hmmmm...ciudat pana a doua zi la 4.50 AM cand m-am trezit sa plec la gara sa vad daca nu cumva e bagaju tot acolo unde il lasasem...sau mai bine zis unde il uitasem in tren. Am ajuns la tren, am intrat, am verificat...nimic. Si atunci a venit si verdictul meu...bagaj pierdut forever...

Imi pare rau baieti...promit sa ma revansez

Traiasca fratele B.!!!

Aseara am avut parte de o surpriza...Doar ce plecasera cativa prieteni din camera noastra, era putin dupa 12 si brother B. intra in camera si ne spune..."Fratilor, vreti, nu vreti, asta seara bem...". Ok, bem, bem, dar cu ce ocazie a fost intrebarea imediat urmatoare...nu ca ne-ar fi trebuit o ocazie speciala pana acum.

Ocazia era ziua lui. Implineste 20 de ani, foarte tare...a desfacut o sticla de coniac de-a lui ca sa sarbatorim, asa ca nu am stat pe ganduri si am inchinat o cana pentru el, pentru prietenul nostru B. Prin urmare am avut parte de inca o seara foarte faina...o seara care sa continue saptamana minunata in acelasi stil in care a si inceput. O seara pe cinste, intre colegi de camera, intre prieteni, intre viitori ingineri. O seara de depanat amintiri, o seara ce ne-a facut sa fim mai apropiati.

La multi ani, baiete! Sa fii fericit si sa ai grija de tine!

Bine ai venit la noi. Ma bucur ca te-am intalnit.
LA MULTI ANI!!!

Vine iarna dar e soare...

Offf doamne...cine a inventat cursurile de la 8???

Dupa ce mergi intr-un metrou incredibil de aglomerat, in care nu ai cum sa misti nici macar un deget, pt ca nu ai loc, ajungi la un curs despre cultura europeana in care ti se povesteste despre tragedia greaca, despre cum eroul sfarseste rau. In momentul acela te intrebi ce poate fi mai rau...si dupa legile lui murphy Dumnezeu iti arata... cursul urmator in care se vorbeste despre cum se imbracau boierii in sec XVI- XVII, cum se manca, ce se manca pt a-ti face si pofta de mancare.

In fine...cu greu au trecut si cursurile astea care probabil daca ar fi fost la o alta ora ar fi fost foarte interesante, dar la 8 dimineata nu puteam procesa atatea informatii despre zei si eroi si boieri si istorie.

O zi insorita afara...asa ca hai la patinoar...daca e deschis la 12...si surpriza, nu era!!! cica de la caldura se strica gheata. asa ca e deschis abia de la 4 incolo. Uraaattt....

Schimbare de planuri...mergem in Herastrau...Acum Herastrau...ora 12 jumate, eu si inca 3 colegi...ce sa facem? Hai sa inchiriem 2 barci. Asa ca timp de 2 ore am avut placerea de a ne bronza la 20 grade celsius pe un herastrau rece ca ghiata. Momentul culminant a fost cand am trecut toti intr-o barca pentru a juca Macao si a inceput sa paraie barca...ciudat...nu era nici momentul si nici locul pentru a face o baie. Atunci am inteles de ce scria la inchirieri la barci sa nu se urce mai mult de 2 adulti si un copil in barca.

Dupa ce am parcat barcile perfect exact la timpul potrivit ne-am gandit sa inchiriem o bicicleta. O bicicleta de 4 ar fi fost perfect. Ar fi fost e foarte bine folosit avand in vedere ca era 40 ron o jumatate de ora. Dar ce face frate? merge singura? are si incalzire in scaune? Deci, chitrosi cum suntem am preferat varianta in care inchiriatul bicicletelor e gratis. Trebuia sa dam doar buletinele.

Pana la urma s-a cunoscut ca a fost o zi insorita, o zi numai buna de petrecut intr-un parc, o zi calda dupa multele zile ploioase... Pacat ca odata cu inseninarea vremii nu se insenineaza si oamenii si nu apar mai multe zambete...

Cea mai tare seara EVER...

Venind de la scoala ieri m-am gandit ca avand destul de multe de scris nu o sa mai ies niciunde pentru a putea fi fresh a doua zi. Dar vorba de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Dupa ce am fost la gara pentru a primi "caldura" prin pachet de la parinti ca in camin daca ai ghinion faci turturi si era neaparata nevoie de un radiator, am stabilit cu colegii de camera sa mergem sa vedem meciul in deplasare, la babard.

Nimic neobisnuit... Vestita intarziere, nelipsita la noi si-a facut resimtita prezenta, asa ca am ajuns cu proviziile dupa ce incepuse meciul iar unirea era deja condusa de glasgow cu 1-0. Asa ca am desfacut o sticla de bere ca sa ne inecam amaraul. Din pacate mie tocmai mi se spusese sa nu beau, sa nu fumez pana imi trece bronsita mea, si numai a mea. Asa ca regim...dar nu mi-a fost rusine cu prietenii mei, fiecare dintre ei si-a doborat un personal best. Nu a trecut mult si Unirea a intors scorul. Numai bine ca terminasem de facut referatul pentru laboratorul de chimie de a doua zi. Oricum mi se parea ca nu se mai termina de scris, si ca e o pierdere de timp.

Dupa ce am baut, de fapt, mai bine zis au baut, de fericire ca reusise sa castige meciul, am aflat ca era ziua lui bucifal...alt motiv de sarbatoare...asa ca am baut. Dupa ce saracul sarbatorit a fost sa mai cumpere o sticla de bere...am trecut pe colectia babardului. Pe cantece vechi lautaresti ale Mariei Lataretu, ale lui Barbu lautaru, Pavel Stratan, Pheonix si multi multi altii, atmosfera a fost foarte faina. Talentul innascut de Dj s-a facut resimtit si ne-a antrenat pe toti.

Cu o astfel deatmosfera s-a zis cu regim, abtinere tot ceea ce insemna nu alcool si am luat un pahar sa degust... Si am degustat, pana pe la 5 ca sa avem cu ce sa ne intoarcem in regie.

In sfarsit la 6 fara un sfert eram in pat, pacat ca nu aveam decat o ora jumate de somn. Cu greu m-am ridicat din pat si m-am dus la laborator. Spre surprinderea mea nu eram mort de somn si ceea ce facusem la chimie era ok. Bine ca s-a intamplat asa ca ne-a dat note...asa ca am scapat...ce noroc.

Orcicum cea mai faina parte a zilei de azi a fost masa. A fost una din cele mai bune mese pe care le-am mancat de cand sunt in Bucuresti, si tinand cont ca am avut si o companie foarte draguta a fost cu atat mai bine

Oricum...o seara ca asta nu se uita...o seara ca asta devine cea mai buna seara Ever.