Paul van Dyk

Ceva incredibil...ceva minunat ... ceva de vis! asa ar putea fi rezumata experienta traita aseara la concetul de la arenele romane.

Tin sa cer scuze inca o data colegelor mele pt ca m-au asteptat mai bine de un sfert de ora...si ca, mai mult, nici macar nu am auzit telefonul ( in niciuna din cele 15 dati cand m-au sunat). Scuze fetelor!

Lasand de o parte acest mic incident...pot spune ca a meritat totul... a meritat sa induram frigul si cozile si ingramadeala si nesimtitii.

De intrat a fost usor, tinand cont ca am ajuns inaintea multimii...dar a fost o adevarata aventura sa lasam hainele la garderoba. Dupa mai bine de jumatate de ora de stat la coada in frig, am reusit sa lasam si noi hainele, dar greul abia acum incepea. Inca de la intrarea in cort am fost intampinati de o aglomeratie incredibila. Usor, usor am inceput sa ne strecuram printre cei ce erau deja acolo...dar asta nu a insemnat ca nu ne-am pierdut unii de ceilalti sau ca ne-a luat mai bine de jumatate de ora sa strabatem 15 m.

Pana la ora 2 cand si-a inceput Paul programul s-a dansat lejer in stilul sardina...apoi a inceput sa fie putin mai mult loc...dar nici ca mai conta...era maestrul la butoane. timp de 3 ore a fost magnific: un spectacol de lumini bine facut, sunet de calitate, si un dj cu mare pofta de divertisment.

De vazut...

Zilele astea am vazut un film care mi-a placut foarte mult. Nu credeam ca in sesiune pot sa vad atatea filme dar se pare ca se aplica programul stabilit de studentii mai batrani: "La inceputul sesiunii iei o pauza de la invatat ca sa vezi un film, la sfarsitul sesiunii iei o pauza de la filme ca sa inveti".

In fine, revenind la film...Acesta se numeste Invictus si doar pentru ca e cu Morgan Freeman mi-a atras atentia.

Recenzii sunt destule pe net, insa merita vazut fara prezentare.

Invictus

William Ernest Henley

OUT of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

AMR 0 zile

sfarsit de sesiune....bilantul e mai mult decat imbucurator...e genial. Si ce sentiment ciudat ai cand se termina! Adica mie inca nu imi vine sa cred ca am scapat.

Prima sesiune a trecut, am reusit sa trec toate examenele, ba chiar cred ca o sa iau si bursa.

Mai mult, nu pot sa ma gandesc decat ca o sa ajung acasa, ca o sa fiu cu ai mei, ca o sa dorm cat vreau, ca o sa mi se faca toate voile, ca va fi o saptamana minunata.

Ce usurare! Vacanta si urmeaza inca 7 sesiuni.

P.S.: Multumesc frumos pentru increderea celor multi. A contat mult pentru mine sa am prietenii care sa imi zica mereu ca pot, si se pare ca au avut dreptate.

Despre religie

In ultima vreme si nu numai, multora le place sa isi exprime parerea despre religie, si nu e tot ci incearca sa ii faca si pe ceilalti sa vada acelasi lucru...

Nu au inteles nici pana acum ca religia e ceva intim? Nu toti cred la fel, nu toti cred, nu toti sunt pregatiti sa intelega religia la fel ca altii.

Asa ca fratilor, atei si credinciosi, lasati-o mai moale... e problema mea daca vreau sa cred sau nu, felul in care cred sau oricare alta chestie legata de credinta.

Daca e cumva adevarata intamplarea din film?

De ce urasc femeile proaste...

Nu are legatura cu prea cunoscutul de ce iubim femeile...si nu e un raspuns la nimic altceva...

Ca sa intelegeti mai bine haideti sa definesc contextul: McDonalds Unirea... mancam... in stanga mea la 2 mese distanta 2 tipe...ok. Nu pareau pitipoance...nu erau imbracate prost...

Dupa cateva minute se aseaza la masa dintre noi 2 baieti... si se apuca sa vorbeasca despre poker... fusesera saracii de ei sa joace poker si erau amarati ca pierdusera, dar si mai suparati erau ca unu castigase 15 mil cu carti mici, la cacealma. Vezi doamne cat de prost e ala, cat de buni sunt ei, cum se intorc ei peste ala sa il bata. IDIOTILOR asta inseamna ca v-a facut tipu ala in stil mare si ca voi sunteti niste retardati. Si se apuca de zor sa faca planuri cu ce ar fi fost daca... Printre altele povestesc si ce maini au avut... perechi de asi, popi, dame...daca ii intrebai precis spuneau ca au avut cele mai bune carti de la masa. Geniali au devenit in momentul in care unul spune" Ba, aveam in mana 2 asi, ala de langa mine avea un as si un 9, si ghici ce a venit pe river...doi asi bah si un 9...si l-am facut in stil mare pe prost...aveam careu". Pe idiotii astia nu i-a invatat nimeni ca in pachetu de carti nu sunt decat 4 carti de acelasi fel. Poate or fi nimerit la canasta si nu s-au prins.

Si nu se incheie totul aici. Dupa povestile astea captivante...pitipoancele alea 2 intra in vorba cu ei sa ii intrebe de sanatate...tipi le intreaba daca le conduc acasa, vad ca nu merge...le intreaba daca nu vin cu ei acasa si tot asa. in final se ridica si pleaca dupa ce alea 2 mai aveau putin si lesinau acolo ca le bagasera idiotii in seama. Cum sa nu ai pretentii deloc?? Cum sa iti placa niste urangutani care fac pe grozavii si care sunt atat de prosti incat nici nu pot sa minta?? Fetele astea nu au standarde deloc?

Se alege prafu de lumea asta si intreabarea va fi mereu aceeasi... De ce se iau baietii de fete? Nerusinatii! Cum de indraznesc???

Apelativul pentru fiecare dintre el e: ... oaie!!!

Prima sesiune....primul examen la Ub

Ziua a inceput promitator....ora 10 plecare spre universitate...primul examen... insa nu a vrut sa si continue la fel. Nenorocitul de metrou avea sa anunte multe ore de asteptare. A facut 45 de minute intre 4 statii...din motive tehnice.

In fine...trecand peste asta ajung la facultate - exemen la ccr. oral. Ma gandeam ca intram in clasa ... ne tragem sentinta la moarte cu propria-ne mana si pe urma ne asezam in banca linistiti asteptandu-ne verdictul. Nici pe departe... lucrurile decurgeau astfel: urma sa intram in ordina alfabetica sau nu, sa ne dea profu un subiect pe care sa il rezolvam pe loc.

Ce frumos..."abia asteptam" si se pare ca mi s-a implinit dorinta...am intrat dupa aproximativ 8 ore si jumatate...si a trebuit sa vorbesc despre limba slavona si max blecher. genial... sfatul meu...nu va apucati sa-l cititi daca nu iubiti modernistii...

Din fericire s-a incheiat cu bine...dar multumirea dupa ziua de azi e ca nu mai trebuie sa mai aud de asta pana la terminarea facultatii.