7 martie 2010

Paul van Dyk

Ceva incredibil...ceva minunat ... ceva de vis! asa ar putea fi rezumata experienta traita aseara la concetul de la arenele romane.

Tin sa cer scuze inca o data colegelor mele pt ca m-au asteptat mai bine de un sfert de ora...si ca, mai mult, nici macar nu am auzit telefonul ( in niciuna din cele 15 dati cand m-au sunat). Scuze fetelor!

Lasand de o parte acest mic incident...pot spune ca a meritat totul... a meritat sa induram frigul si cozile si ingramadeala si nesimtitii.

De intrat a fost usor, tinand cont ca am ajuns inaintea multimii...dar a fost o adevarata aventura sa lasam hainele la garderoba. Dupa mai bine de jumatate de ora de stat la coada in frig, am reusit sa lasam si noi hainele, dar greul abia acum incepea. Inca de la intrarea in cort am fost intampinati de o aglomeratie incredibila. Usor, usor am inceput sa ne strecuram printre cei ce erau deja acolo...dar asta nu a insemnat ca nu ne-am pierdut unii de ceilalti sau ca ne-a luat mai bine de jumatate de ora sa strabatem 15 m.

Pana la ora 2 cand si-a inceput Paul programul s-a dansat lejer in stilul sardina...apoi a inceput sa fie putin mai mult loc...dar nici ca mai conta...era maestrul la butoane. timp de 3 ore a fost magnific: un spectacol de lumini bine facut, sunet de calitate, si un dj cu mare pofta de divertisment.